Mărunțilă și Bancnoțilă

Cum saptămâna trecută am participat la un eveniment care avea ca temă principală educația financiară la copii, mi-am adus aminte de o carte uitată, și anume Mărunțilă și Bancoțilă. Acum cateva luni am primit-o, am citit-o copilei și am considerat-o mai potrivită unei vârste mai măricele (5+), așa că am pus-o bine. Am recitit-o astăzi și m-am hotărât, cu toate informațiile încă proaspete, să-i fac o scurtă prezentare.

Așadar, cartea ne spune povestea unei familii, nu oricare, ci a celei mai bogate familii din Regatul Să Facem, în care se muncea de dimineața până seara. Copiii locuitorilor aveau parte de joacă, învățare și relaxare datorită hărniciei adulților, căci jucăriile, cărțile și hărțile pe care le iscodeau ei erau produse chiar în regat. Mai apoi, când creșteau puțin și erau capabili să contribuie după puterile lor la prosperitatea locului, erau încurajați să facă și ei, primind apoi răsplată. În bani.

Cei doi copii ai familiei Bogătașului, Mărunțilă și Bancnoțilă, își ajutau părinții în felul lor. Pentru că Bogătaș avea cea mai mare fabrică de jucării din regat, Mărunțilă, mezinul, era cel care le testa, jucându-se cu ele și verificându-le astfel durabilitatea. Pentru această muncă, el primea zilnic câte o monedă. Bancnoțilă, cel mare, o ajuta pe mama să o îngrijească pe bunica bolnavă și se implica la bucătărie, primind zilnic, ca răsplată, câte o bancnotă.

Dacă Mărunțilă își putea cumpăra cu moneda primită o bomboană sau cel mult două, Bancnoțilă își putea lua cu bancnota câștigată lucruri mai mari și mai valoroase sau chiar un pumn de bomboane. Ceea ce și făcea, își cheltuia banii imediat ce îi primea. Mezinul însă, cu toate că recompensa lui era mult mai mică, alegea să o păstreze de la o zi la alta, fără să cheltuiască nimic. El se mulțumea cu dulciurile făcute în casă. Avea însă un vis secret, acela de a-și construi, cu banii strânși, un palat al lui când va fi mare.  Și de a întoarce ajutorul părinților lui, la bătrânețe. Visul acesta îl făcea să reziste tentațiilor, care nu erau deloc puține în Regatul Să Facem și să adune monedă cu monedă, într-un sac păstrat cu mare grijă în dulapul din camera lui.

În tot acest timp, mezinul își umplea sacul de monede, pe când fratele mai mare continua să cheltuiască zilnic bancnota primită pe dulciurile apetisante, considerând că aceasta este oricum prea mică pentru ceva mai valoros.

Ba mai mult, pentru că Mărunțilă crease chiar el două jucării, acum primea și el o bancnotă. Bancnoțilă continua să-și ajute mama la treburile casnice, iar mai nou avea încă o misiune, și anume aceea de a îngriji niște flori cu virtuți speciale, tămăduitoare pentru boala care începuse să pună stăpânire pe locuitorii regatului, răpindu-le din vlaga de a munci.

Într-o bună zi, un om cu o aparență foate serioasă veni la familia Bogătașului și îi propuse lui Bancnoțilă să devină asociatul lui într-o afacere, contribuind cu partea sa de bani. Ei aveau să procure și să transporte piatră dintr-un loc mai îndepărtat și aveau să construiască apoi căruțe puternice și trainice pe care să le vândă în regat. Deși băiatului îi surâse ideea, nu avea niciun ban cu care să contribuie la startul afacerii, așa că i-a sugerat omului să participe cu forța brațelor sale.

Omul însă nu ducea lipsă de forță de muncă, lui îi lipsea un om cu bani, așa că refuză contrapropunerea lui Bancnoțilă și se duse și la Mărunțilă cu aceeași ofertă. Acesta avea banii necesari, dar nu s-a grăbit să spună da până nu avea să se convingă de rezistența căruței pe care omul voia să o construiască. În plus, i-a propus acestuia să aducă piatra dintr-un loc mai apropiat și mai accesibil decât cel luat în calcul inițial.

Idei Bune, împreună cu Bancnoțilă, care între timp împrumutase câțiva bani de la mama sa pentru a putea participa și el la afacere, au pornit astfel la drum pentru a pune în practică cele discutate. Căruțele nu au fost însă ceea ce se voia de la ele, căci erau gălăgioase și șubrede, așa că afacerea s-a dovedit nerentabilă. Mărunțilă și-a luat gândul de la banii investiți, nu erau foarte mulți oricum și sacul lui cu economii era încă plin, dar Bancnoțilă, care împrumutase bani ca să plece la drum cu Idei Bune, trebuia să se întoarcă degrabă la muncă și pe lângă îngrijitul florilor vindecătoare, își mai luă o slujbă.

Ca feciori de Bogătaș, numai buni de însurătoare, băieții erau acum curtați de al doilea om ca bogăție din regat, pentru fiica sa, Bunăstare, cu condiția să facă dovada unei averi îndestulătoare. Cum niciunul dintre ei nu avea suma necesară, fata a hotărât să îi pună la încercare, dându-le fiecăruia câte o bancnotă valoroasă. Băieții trebuiau să-și dovedească flerul oferindu-i fetei cel mai special dar cumpărat cu acea bancnotă. Darul care ar fi putut să o facă fericită.

Mărunțilă s-a dovedit mai inspirat decât fratele său, oferindu-i frumoasei un atelier de croitorie cu tot cu croitoreasă, în care fata putea deveni ucenică la început, apoi croitoreasă pricepută, pe când Bancnoțilă i-a dăruit o diademă. Fata l-a ales pe Mărunțilă :). Și au trăit, prosperi, economi și întreprinzători până la adânci bătrâneți. Sper că și fericiți :).

Bancnoțilă și-a găsit o soție frumoasă și iubitoare cu care a avut apoi doi fii. El chiar era cel mai fericit om din regat, fiind mulțumit de tot ce avea și de faptul că reușise să ajute toți bolnavii cu leacurile lui naturale.

Mărunțilă, având sârgul necesar, a reușit să-și creasca averea și să-și ajute familia, pe părinți și pe fratele sau, dar și să investească în alte afaceri locale, de care beneficiau toți oamenii regatului, direct sau indirect, ca angajați, clienți sau colaboratori.

Am apreciat în poveste felul în care autoarea, Roxana Bucur, s-a priceput să surprindă esența inteligenței financiare. Nu e mare filozofie să ai bani, uneori ajunge doar să fii foarte bun la a amâna recompensele, așa cum a făcut, pe termen lung Mărunțilă. Și apoi să fii atent cum îi investești, să nu te grăbești să te arunci cu totul în afaceri netestate. Cu alte cuvinte, sa-ți păstrezi ouăle în mai multe coșuri. Mărunțilă se pricepea la asta, nativ. Mărunțilă este întruchiparea inteligenței financiare, de altfel. El nu își cumpără bomboane, ci se mulțumește cu dulciurile făcute în casă, apoi își folosește experiența câștigată prin manipularea jucariilor de la fabrica tatălui și când mai crește puțin, creează chiar el niște jucării. Iar la maturitate devine un investitor de succes, tot mai experimentat.

Roxana este consultant financiar și o puteți găsi și citi mai pe îndelete, aici.

Partea bună este că dacă nu te-ai născut cu fler financiar scurgându-ți-se prin vene în loc de sânge, puțină educație poate să fie de mare ajutor. Iar educația cea mai efiecientă știm că se face făcând, nu vorbind. Așa că dacă puiuții își vor vedea părinții descurcându-se bine cu propriile finanțe, până la următorul salariu și poate chiar și după el, primul obiectiv este deja atins. De reținut un lucru, contrariant, la prima vedere: Când ai mai multe cheltuieli decât venituri, ce trebuie să faci mai întâi este să economisești.

Cartea cu povestea celor doi băieți vine însoțită de o carte de colorat.

Sper că pot, prin aceste idei, împreună cu autoarea cărții, echipa din spate și cu voi, cei care le citiți, să contribuim cât de puțin macar, la a ameliora ultimul loc in Europa la educație financiară, pe care România „l-a câștigat” recent.

Lasă un răspuns