Legile nescrise și de multe ori neînțelese ale universului funcționează uneori și pentru mine. De data aceasta, s-au manifestat pentru rolul meu de mamă, pentru copila mea și pentru relația dintre noi. Exact în perioada în care s-au întâmplat mai multe lucruri cam în același timp, copleșindu-ne, pe de o parte, dar ajutându-ne totodată să bifăm câteva sarcini care deja atârnau greu pe conștiința mea de mamă prea conștiincioasă pe alocuri, am dat peste ceva ce ne-a ușurat toată treaba. Și ne-a încununat succesul. Universul ne-a trimis 3 cărți care se potriveau fiecare cu câte o situație prin care fie trecuserăm de curând, fie treceam exact în momentul respectiv, fie urma să trecem în viitorul apropiat.
Cărțile fac parte din noua colecție a Editurii Casa , Prietena mea Conni. Ele sunt Conni merge la fermă, Conni și olița și Conni merge la grădiniță.
Conni merge la fermă este o povestioară simpatică despre cum fetița, în timpul unei vacanțe, descoperă împreună cu mama ei, animalele de la ferma mătușii. După o scurtă călătorie cu trenul, în timpul căreia Conni cercetează peisajele și animalele care se perindă la geam, ea ajunge la destinație.
Acolo se apropie de ele, așa cum probabil nu a avut ocazia să o facă până acum, vede cum se mulge laptele pe care îl bea dimineața, sau de unde provin ouăle, este plimbată cu tractorul și cu căruța cu coviltir, dă chiar ea de mâncare iepurilor și vițelului, dar are parte și de o experiență mai diferită, cu cocoșul cel mare și porcii fermei.
Experiența de la țară a lui Conni este concretizarea noțiunilor pe care copiii cu vârsta în jurul a 2-3 ani le au despre fermă, animale domestice, adăposturile fiecaruia, hrana pe care acestea o consumă, utilajele folosite pentru a lucra pământul și alimentele pe care oamenii le obțin de aici. Ilustrațiile deja familiare multora, duioase, amuzante și extrem de sugestive potențează plasticitatea textului.
Printre noțiunile specifice mediului descris, ferma de animale, mi-a atras atenția în mod plăcut o expresie pe care nu am auzit-o demult – „a sta sluj” – și pe care m-am bucurat că am avut prilejul să o explic fiicei mele.
Cartea ne-a picat în mână exact după vacanța de Paști pe care am petrecut-o la bunici, unde mărunțica noastră a trăit cam aceleași experiențe pe care le-a avut Conni la mătușa ei. Tare ne-a mai plăcut să găsim asemănări și deosebiri între cele două experiențe.
Conni și olița ne-a ilustrat și verbalizat procesul trecerii la oliță prin care tocmai treceam și care s-a dovedit a fi mai facil decât toate himerele premergătoare. M-am relaxat pe loc citind primele rânduri din carte, în care descoperim că procesul olița începe la inițiativa integrală a fetiței. Nici urmă de presiune din partea mamei, tatei sau a altor adulți binevoitori. Probabil de aceea succesul nu întârzie iar trecerea însăși de la scutec la oliță și apoi closet, este cât se poate de lină și firească. Sigur, mici accidente au loc încă, dar toate sunt tratate cu blândețe și înțelegere din partea părinților și bunicilor, astfel că olița nu are nicio șansă să devină vreo sperietoare.
Inclusiv dorința lui Conni de a rămâne chiar și pe timp de noapte fără scutec este tratată cu respect și înțelegere din partea mamei, deși incidentul ce avea să urmeze era aproape inevitabil, iar mama știe asta. Dar Conni are șansa să învețe astfel din propria experiență, probabil mult mai rapid decât din explicațiile, rugămințile sau rezistența mamei.
Mărunțica a prins curaj să meargă înainte cu operațiunea olița citindu-i-se cartea, deși noi eram deja pe acest drum de dinainte, dar îmi închipui că dacă experiența lui Conni ar ajunge la copii înainte ca aceștia să fie puși pe sau, și mai bine, să ceară olița, aceasta ar fi de un real ajutor.
Îmi pun speranța că cea de-a treia carte, Conni merge la grădiniță, ne va fi sprijin, printre altele, în demersul de familiarizare cu grădinița, pe care l-am început, la nivel teoretic, de discuții și lectură.
Cartea completează colecția cu ilustrarea primei zile la grădiniță, pe care Conni o așteaptă cu nerăbdare, dar și cu un pic de neliniște, căci nu știe dacă educatoarea va fi sau nu drăguță, dacă ceilalți copii se vor juca cu ea sau ce va face când îi va fi foame sau sete.
Adaptarea lui Conni este însă cât se poate de rapidă, datorită educatoarei, care o implică imediat într-o activitate ce o ajută să nu se concentreze pe plecarea mamei. Iar de aici încolo, tot ce se întâmplă la grădiniță, micul dejun, mersul la toaletă, momentul de lectură, activitatea de desen, cântărirea jucăriilor sau zbenguiala de afară, este descris și reprezentat în stilul amuzant și atractiv al autoarei și care are toate șansele să formeze în căpșoarele micuților o imagine pozitivă despre ce înseamna grădinița.
Cele 3 cărți se pot găsi aici. Pe noi ne-au ajutat să înțelegem mai bine experiențele trecute, dar care cu siguranță se vor repeta, căci ne dorim cât mai multa interacțiune cu natura și animalele, experiența renunțării la scutec și pe cea pe care o anticipăm și o pregătim de pe acum, integrarea în colectivitate.
Le-am vazut ieri la carturesti! Sunt tare dragute. Imi place sa vad cartile inainte de a le cumpara, imi place sa le ating si sa le citesc :))) De obicei cartile de care ma indragostesc pe loc sunt si cele care au cel mai mare succes la cea mica 🙂
Sunt minunate! La carti functioneaza dragostea la prima vedere, asa zic si eu 🙂