Doar țiți rămâne mică

Am crezut în cartea Danei de la început, de dinainte de a apărea în forma ei deja cunoscută. De ce?

În primul rând alăptarea a fost pentru mine o dublă provocare majoră, una de început și una de final. Dacă începutul a fost extrem de provocator, nu mai puțin provocator a fost (de fapt este încă), partea de încheiere. Maia se apropie de 3 ani, dar asta nu o împiedică să aprecieze încă și să beneficieze de ceea ce pentru ea a însemnat, de-a lungul timpului hrană, alinare, căldură, siguranță, iubire. Acum câteva luni bune, când am decis să începem să reducem treptat frecvența supturilor, am apelat la mai multe metode blânde și cât se poate de respectuoase față de prunc. Una dintre ele a fost lecturarea împreună a unor cărți despre momentele în care laptele matern devine tot mai puțin, dar este înlocuit cu laptele din pahar, cu alte alimente sau cu clipe de mare tandrețe între copil și mamă, tată sau alte persoane dragi din familie. Cartea Danei avea să pice la țanc. Era un bun moment să vedem împreună cum doar sânul rămâne mic, în timp ce copilașii cresc. Și dragostea odată cu ei.

Apoi, Dana era fosta colegă de serviciu, cea în care am descoperit (ulterior) un om de excepție, o mamă minunată și o scriitoare talentată. Cartea pe care se hotărâse să o conceapă nu putea să fie decât în concordanță cu descrierea de mai sus. Și nu m-am înșelat. Pe lângă textul plăcut, intim, așa ca dialogul de seara de dinainte de culcare dintre mamă și fiică, cartea este onorată cu ilustrații de o duioșie tot atât de firească precum este actul alăptării, grație Cristinei Ignatiuc.

– Și, zice mama amuzată de perseverența ei, imediat după ce te-ai născut, ai pornit să mă cauți. Dar nu știai cum arăt. Fiindcă în burtică era întuneric. Însă știai cântecul inimii mele, așa că te-ai cățărat pe pieptul meu. Când ai ajuns aproape-aproape de inima mea, mi-ai dat primul pupic. Și…ce să vezi! Ai descoperit că inima mea dă lapte! chicotește mami pe-ntuneric.

Fetița adoră încă laptele mamei, dar pentru că acesta se împuținează tot mai repede, ea l-a înlocuit deja cu ceva cel puțin la fel de prețios: povestea reală spusă de mama. Despre când era mică, despre cum țiți a fost atâta vreme, pe lângă ea însăși, personajul principal al poveștii.

-Când te speriai, când erai bolnavă, când te loveai și cereai alinare, nimic nu te împăca până când nu ajungeai la țiți. Te luam în brațe, te mângâiam, te acopeream toată de pupici…Tu vroiai țiți!

Dialogul nu e chiar ușor pentru fetița care constată zi după zi că țiți e tot mai goală. Devine nostalgică și tristă la amintirea trecutului, dar mama o asigură tandru și blând că dragostea vine în primul rând „din inimă, nu din țiți”.

-Draga mea dragă, te iubesc! Te iubesc tare-tare, din tot sufletul meu! Să știi că dragostea vine din inimă, nu din țiți.

-Ba nu, vine din țiți! protestează Ana.

-Iubita, doar laptele vine din țiți, o mângâie mama. Și-acum, că ai crescut, este tot mai puțin…

-De ce, mami? întreabă Ana mâhnită.

-Pentru că țiți știe că ești mare, că ai prins puteri și că acum mănânci bine…Simte și ea ce dinți ascuțiți ai! râde mama. Știe că acum poți vorbi și poți cere apă când ți-e sete. Ori mâncare-când ți-e foame.

-Dar mie mi-e poftă de lăpticul ei! se tânguie Ana.

-Știu, iubita mea! Și, atât cât mai este, e al tău să îl bei. Vreau doar să știi că, încet-încet, se termină.

-De ce, mami? întreabă Ana plină de tristețe, cu lacrimile alunecându-i pe obraz și udând pieptul mamei.

-Pentru că țiți rămâne mică, iubito! Tu crești, în fiecare zi ești tot mai mare, mai energică, mai puternică! 

Oricine știe că înțărcarea nu este o treabă simplă, dar pentru copiii suficient de mari cât să înțeleagă ce le spunem în proporție încurajatoare, textul Danei este unul dintre cele mai potrivite preambuluri pentru această nouă etapă din viața copilului și a mamei. Pentru că laptele matern este înainte de toate dragoste infinită, mama simte că trebuie să facă o precizare importantă:

-De-aici vine dragostea, iubita mea. Din inimă! Și dragostea asta o să crească împreună cu tine. Și-o să te însoțească prin lume. Și-o să fie aici, destul de mare, chiar și când o să fii tu mamă. Oricând o să ai nevoie de alinare, te-aștept să-ți pui iar obrazul pe pieptul meu. Pentru că doar țiți rămâne mică. Dragostea crește odată cu tine!

 

Așa cum ne previne Dana, povestea aceasta magico-reală este în primul rând pentru mame și abia apoi pentru prunci. Pentru că înțărcarea începe cu mama, în inima ei se găsesc cele mai puternice piedici pentru a seta limita aceasta, deoarece atașamentul creat prin alăptare este reciproc, fiică-mamă și mamă-fiică. Odată ce pentru mamă devine familiară ideea înțărcării și ea reușește să o perceapă ca o nouă treaptă în evoluția firească a copilului, dar și a ei proprie, faptele se simplifică și le este mai ușor tuturor să înțeleagă că e nevoie ca țiți să rămână mică pentru ca pruncul să crească. Au fost parteneri buni multe luni sau ani, dar drumurile lor se despart de-acum.

Pentru mine, cartea Danei ajută semnificativ, blând la integrarea uneia dintre cele mai crude lecții de viață pe care copilul o are de învățat, aceea că orice pe lumea asta care are un început, are și un sfârșit. Fără ca aceasta să fie o dramă. Sau nu neapărat. Dar dacă este totuși o dramă, aceasta va trece mult mai ușor dacă găsim sprijin și alinare în cei apropiați.

Viața însăși ne poate fi exemplul dintâi, dar și din urmă, că efemerul poate avea șarm, mult șarm, dar că asta nu îl face niciodată etern.

Povestea Danei și reprezentarea grafică a acesteia, aparținând Cristinei, sunt o mostră foarte reușită din sufletul frumos al celor două mame. Am credința că povestea va înduioșa alte sute sau mii de mame și bunici pe rând, va alina măcar un pic copii frământați de primele „de ce”-uri sfâșietoare și va ajuta ca trecerea să fie și să rămână ceea ce este, nu ceva mai grav de atât.

Pentru cine dorește cartea, am pregătit o reducere de 10% din prețul ei întreg, folosind codul „mama imperfectă” în link-ul de comandă http://danaganja.ro/2017/11/15/doar-titi-ramane-mica-e-gata-sa-porneasca-spre-voi/. Să vă fie cu folos!

4 Comentarii

  1. Mirela says: Răspunde

    Buna… Imi doresc si eu cartea. Unde pot face comanda?

    1. Buna ziua, cartea din pacate nu mai este disponibila, dar se poate audia pe site-ul autoarei, wwww.danaganja.ro. Sper sa va fie d folos 🙂

  2. Ma bucur ca ai revenit pe blog! Si eu mi-am comandat cartea. Eram curioasa si dornica sa citesc o poveste despre intarcare. Sunt curioasa si cum o va percepe cea mica (1.5 luni). O voi rasfoi saptamana viitoare, cand voi reveni in Cluj! Acum ma bucur de bunici si ma relaxez la ei acasa 🙂

    1. Multumesc, Anamaria, de urare, apreciez mult 🙂 Profita din plin de ajutor, imi inchipui ca e tare binevenit. Va doresc succes cu cartea si intarcarea, daca asta va doriti 🙂

Lasă un răspuns