Tot ce pot să-i dau mai bun este timpul meu. Dar i-l dau?

Vorbele Nataliei sunt pe gustul meu. Cu astfel de mame, sunt aproape convinsă că ai noștri copii vor schimba lumea 🙂

Cel mai de preţ lucru pe care pot să i-l dau copilului meu este timpul. Nu mâncarea bio, nu alăptarea prelungită, nu purtatul în braţe, nu şcoala cea mai bună, nici vacanţele exotice, ci timpul. Timpul meu. Au şi acestea importanţa lor, nu despre asta e discuţia. Dar să dau timp înseamnă:

-să îl las să mănânce singur, cum poate el

-să îl las să se îmbrace singur, chiar dacă durează o veşnicie

-să îl las să se uite minute în şir la pisica de afară

-să îi explic aceleaşi lucruri de o mie de ori

-să îl aştept cu răbdare să-şi termine fraza începută acum 5 minute

-să nu îl zoresc în fiecare dimineaţă

-să îl aştept să culeagă toate pietricelele

-să îl las să urce aceleaşi trepte de o sută de ori

-să îl las să închidă pijamaua capsă cu capsă, în fiecare seară

-să îi citesc aceeaşi poveste, la nesfârşit

-să stau pe covor cu el, construind cine ştie ce traseu

-să îl plimb o oră întreagă doar ca să doarma 15 minute

-să îl las să se joace cu 2 căni de apă, până o varsă pe toată pe jos

-să îl las să scoată toate hainele din dulap, până învaţă să apuce

-să îl las să admire fiecare firicel de iarbă

-să îl las să analizeze frunzele de ceai, după ce mi-am băut ceaiul

-să îl las să îşi lege şireturile singur, cu mânuţele lui dolofane

-să îl ascult cu toată atenţia despre cum a fost în excursie

-să mă joc de-a lupul şi purceluşii pe sub plapumă

-să astept să îşi descarce furia, urlând în mijlocul casei

Ca să se întâmple aceste lucruri, trebuie să mă încarc cu răbdare, să mă opresc din fuga spre viitor şi doar să fiu. Uneori le fac, de multe ori – nu. Iar asta mă face să fiu o mamă imperfectă.

Sunt Natalia, mamă de Tudor – 3,5 ani şi Lia – 1 an. Mă minunez şi scriu pe nataliadabija.ro. Vă aştept cu drag în vizită.

Foto George Ionita,  https://www.facebook.com/dodostudio.ro/