Dacă Webstock ar fi fost un domn, acesta ar fi fost unul misogin

Am primit după participarea la Webstock un e-mail de mulțumire, în care eram încurajată să scriu un articol post-event. L-aș fi scris oricum, deși nu cu mare tragere de inimă. A fost prima mea participare la acest eveniment și nu aveam neapărat așteptări, de fapt nu aveam alte așteptări decât cele inoculate cumva de reclama amplă și de lungă durată creată în jurul acestuia.

Conceperea articolului este un mulțumesc pentru invitația de a participa și pentru toată această experiență.

Am ezitat să îmi scriu la cald impresiile, pentru că sunt unele confuze. Două zile după, am preferat să-mi limpezesc mintea, deși nu rămăsesem cu nimic foarte clar, încărcat sau marcant de acolo.

Dar cum îmi place să găsesc diamante pe fundul oceanelor și exersez permanent mușchiul  recunoștinței, m-am căznit să storc evenimentul de părțile sale bune și iată ce a ieșit:

• am socializat  cu o parte din membri grupului Digital Parents Talks, atât cât se poate la prima întrevedere offline și în puhoiul de lume prezent
• m-am bucurat de câteva discursuri inspirate care mi-au mers la inimă, cum a fost cel al actorului de teatru Marius Manole. Am reținut că atunci când era copil, părinții săi se fereau să îi mărturisească iubirea, drept pentru care el aleargă după iubire și acum la maturitate, continuu, nu doar prin meserie (vocație), dar și scriind (și sperând să fie citit)
• am fost plăcut surprinsă să aflu despre implicarea celor de la Vodafone în reabilitarea unor centre de transfuzii din toată țara
• am avut șansa să o cunosc pe Cristina Bazavan, pe care o citesc ocazional și care mă surprinde plăcut de cele mai multe ori
• m-am bucurat de o masă de prânz bogată, de aperitive și deserturi felurite, stropite cu băuturi variate pe măsură
• pendulând între mini-conferințele de după-masă, am captat câteva informații interesante, la nivel destul de superficial, însă
• am realizat că trăiesc într-un oraș perfect, calculând după distanțele și traficul bucureștean; ca urmare, o vreme nu o să mă mai plâng de timpul petrecut în mașină de la mine de acasă până în centru
• mi-am apreciat intuiția de a-mi lua bilet de avion dus-întors în aceeași zi; dorul de casă (unde mă aștepta zâna) s-a dovedit muult mai important decât ratata gală a premiilor
• am aflat la standul Gerovital din holul hotelului că nu beau destulă apă, mi-au citit pe chip 🙂

Dacă m-aș opri doar la partea pozitivă, imaginea nu ar fi una completă, de ansamblu, așa că voi trece și la reversul medaliei, cu certitudinea că evoluția provine din polemici și opoziții. Prin urmare, penalizez Webstock pentru următoarele:

• mi s-a părut a fi un eveniment de mase, pentru mase, cu miză vădit cantitativă
• am surprins momentul când Andreei Retea, i-a fost oprit discursul de catre moderator, în momentul în care acesta a luat o ușoară turnură critică la adresa colegului de breaslă, Vali Petcu. M-am simțit ca într-o altă dictatură…oare cum s-o fi simțit Andreea?
• speakerii au fost în proporție de 99,9% domni, unii bărbați, alții  abia băiețandri, ceea ce m-a făcut să mă simt cocoțată forțat undeva în aer, pe talerul cel ușor, cumva fără drept de replică; Nu vreau să fac supoziții, dar de la mine din bancă, așa s-a văzut: dacă Webstock ar fi fost un domn, acesta ar fi fost unul misogin.

De la Lucian Mîndruță am reținut un lucru care mi-a dat de gândit, acela că oamenii din online sunt oameni foarte singuri, care nu doresc altceva decât să întâlnească și să fie citiți eventual de alți oameni ca ei.

Ca și calitate a discursului, i-am comparat pe cei doi, Lucian Mîndruță și Marius Manole și, din punctul meu de vedere, a câștigat emoția în fața umorului. Manole emoționează, Mîndruță are umor. Emoția a atras mult mai multe aplauze, ceea ce mă bucură. Se pare că publicul, acei mulți, nu sunt deloc și acei proști. Sunt doar vulnerabili.

Personalitatea anului a fost, doamnelor și domnilor, Ilie Bivol. Dacă vă întrebați, ca și mine, cine este, vă invit să consultați Google. Eu sunt doar nedumerită de ceea ce mai înseamnă conținut de calitate în online, de vreme ce acest tânăr a reușit să stranga în jurul său 800.000 de fani și, ca recunoaștere, să fie încoronat cu Oscarul online-ului românesc. În trufia mea îmi spun că zâna nu se va lăsa atrasă, peste câțiva ani, în astfel de comunități, dar oare mai pot fi atât de sigură?

În fine, iată-mă după eveniment, cu concluziile creionate și lecțiile învățate. Și un viitor mai incert decât înainte.

Sursa foto: Arhiva de fotografii Webstock 2017. A nu se crea confuzii, pe Marius Manole nu îl bănuiesc de misoginism.