Dacă Webstock ar fi fost un domn, acesta ar fi fost unul misogin

Am primit după participarea la Webstock un e-mail de mulțumire, în care eram încurajată să scriu un articol post-event. L-aș fi scris oricum, deși nu cu mare tragere de inimă. A fost prima mea participare la acest eveniment și nu aveam neapărat așteptări, de fapt nu aveam alte așteptări decât cele inoculate cumva de reclama amplă și de lungă durată creată în jurul acestuia.

Conceperea articolului este un mulțumesc pentru invitația de a participa și pentru toată această experiență.

Am ezitat să îmi scriu la cald impresiile, pentru că sunt unele confuze. Două zile după, am preferat să-mi limpezesc mintea, deși nu rămăsesem cu nimic foarte clar, încărcat sau marcant de acolo.

Dar cum îmi place să găsesc diamante pe fundul oceanelor și exersez permanent mușchiul  recunoștinței, m-am căznit să storc evenimentul de părțile sale bune și iată ce a ieșit:

  • am socializat  cu o parte din membri grupului Digital Parents Talks, atât cât se poate la prima întrevedere offline și în puhoiul de lume prezent
  • m-am bucurat de câteva discursuri inspirate care mi-au mers la inimă, cum a fost cel al actorului de teatru Marius Manole. Am reținut că atunci când era copil, părinții săi se fereau să îi mărturisească iubirea, drept pentru care el aleargă după iubire și acum la maturitate, continuu, nu doar prin meserie (vocație), dar și scriind (și sperând să fie citit)
  • am fost plăcut surprinsă să aflu despre implicarea celor de la Vodafone în reabilitarea unor centre de transfuzii din toată țara
  • am avut șansa să o cunosc pe Cristina Bazavan, pe care o citesc ocazional și care mă surprinde plăcut de cele mai multe ori
  • m-am bucurat de o masă de prânz bogată, de aperitive și deserturi felurite, stropite cu băuturi variate pe măsură
  • pendulând între mini-conferințele de după-masă, am captat câteva informații interesante, la nivel destul de superficial, însă
  • am realizat că trăiesc într-un oraș perfect, calculând după distanțele și traficul bucureștean; ca urmare, o vreme nu o să mă mai plâng de timpul petrecut în mașină de la mine de acasă până în centru
  • mi-am apreciat intuiția de a-mi lua bilet de avion dus-întors în aceeași zi; dorul de casă (unde mă aștepta zâna) s-a dovedit muult mai important decât ratata gală a premiilor
  • am aflat la standul Gerovital din holul hotelului că nu beau destulă apă, mi-au citit pe chip 🙂

Dacă m-aș opri doar la partea pozitivă, imaginea nu ar fi una completă, de ansamblu, așa că voi trece și la reversul medaliei, cu certitudinea că evoluția provine din polemici și opoziții. Prin urmare, penalizez Webstock pentru următoarele:

  • mi s-a părut a fi un eveniment de mase, pentru mase, cu miză vădit cantitativă
  • am surprins momentul când Andreei Retea, i-a fost oprit discursul de catre moderator, în momentul în care acesta a luat o ușoară turnură critică la adresa colegului de breaslă, Vali Petcu. M-am simțit ca într-o altă dictatură…oare cum s-o fi simțit Andreea?
  • speakerii au fost în proporție de 99,9% domni, unii bărbați, alții  abia băiețandri, ceea ce m-a făcut să mă simt cocoțată forțat undeva în aer, pe talerul cel ușor, cumva fără drept de replică; Nu vreau să fac supoziții, dar de la mine din bancă, așa s-a văzut: dacă Webstock ar fi fost un domn, acesta ar fi fost unul misogin.

De la Lucian Mîndruță am reținut un lucru care mi-a dat de gândit, acela că oamenii din online sunt oameni foarte singuri, care nu doresc altceva decât să întâlnească și să fie citiți eventual de alți oameni ca ei.

Ca și calitate a discursului, i-am comparat pe cei doi, Lucian Mîndruță și Marius Manole și, din punctul meu de vedere, a câștigat emoția în fața umorului. Manole emoționează, Mîndruță are umor. Emoția a atras mult mai multe aplauze, ceea ce mă bucură. Se pare că publicul, acei mulți, nu sunt deloc și acei proști. Sunt doar vulnerabili.

Personalitatea anului a fost, doamnelor și domnilor, Ilie Bivol. Dacă vă întrebați, ca și mine, cine este, vă invit să consultați Google. Eu sunt doar nedumerită de ceea ce mai înseamnă conținut de calitate în online, de vreme ce acest tânăr a reușit să stranga în jurul său 800.000 de fani și, ca recunoaștere, să fie încoronat cu Oscarul online-ului românesc. În trufia mea îmi spun că zâna nu se va lăsa atrasă, peste câțiva ani, în astfel de comunități, dar oare mai pot fi atât de sigură?

În fine, iată-mă după eveniment, cu concluziile creionate și lecțiile învățate. Și un viitor mai incert decât înainte.

Sursa foto: Arhiva de fotografii Webstock 2017. A nu se crea confuzii, pe Marius Manole nu îl bănuiesc de misoginism.

 

 

14 Comentarii

  1. Eu am urmarit webstock de acasa, pentru ca am un bebelus de o luna si un pic. Si mie mi-a placut de Marius Manole, iar partea legata de blogging am simtit ca a fost putin superficiala, ca pentru incepatori.
    Ce nu se vede de acasa este partea legata de socializare, si am vazut ca cei mai multi blogeri au apreciat faptul ca s-au revazut sau au cunoscut alti blogeri.

    1. Da, asa e, Anca, partea de socializare e aur la evenimente 🙂

  2. Exact același sentiment îl am și eu. Aștept să mai treacă puțin timpul, să găsesc mai multe lucruri bune și să nu fiu prea hateriță.

    1. Da, buna miscare, eu am incercat sa fiu cat mai echilibrata posibil, dar probabil tot nu suficient 🙂

  3. Genial, Alina! Iubesc originalitatea ta, felul in care scrii si maniera in care spui lucrurilor pe nume! Sunt tare manda ca te cunosc!

    1. Multumesc, Nicoleta, asa compliment nu am primit demult 🙂

  4. Felicitari pentru articol! Ma bucur ca nu eram in localitate ca sa zic asa…Gura Humorului cu Manastirea Humor si Voronet ma fac sa simt ca am castigat mai mult fiind acolo, chiar daca trimisa de companie decat daca as fi fost aici, in timpul meu liber.
    Cat despre Ilie…..no….tot ce pot zice dupa ce l-am gasit pe Google este „Doamne fereste” si asta si pt el dar si pentru acei sute de mii de fani care il urmaresc. Ma ingrijoreaza sincer ca asa un numar mare de oameni urmaresc „nimic” si li se pare fantastic, inseamna ca gandul asta care ma incearca de ceva vreme sa ma car din tarisoara, e cumva prevestitor!
    In rest….iti doresc sa participi si la evenimente mai misto! 🙂

    1. Multumesc ca ai citit, Dana si ca ti-ai facut timp si sa lasi comentariu. Trista mi se pare si mie toata treaba asta si daca mai e si premiata, raman realment fara cuvinte. Multumesc si de urare, sper sa am parte de evenimente mai calde si mai pe gustul meu 🙂

  5. Elisabeta Sas says: Răspunde

    Asa cum vezi,mai toata viata noastra este un lung sir de experiente si experimente.Este meritoriu daca reusim sa invatam din fiecare cate ceva.Participarea ta acolo a fost pentru tine insa o adevarata si necesara gura de oxigen.Ma bucur ca nu ai ezitat sa mergi![cu toate greutatile inerente].
    Daca in ceea ce faci si scrii,gasesti o refulare o multumire si un mijloc de a ti face cunoscute opiniile,trairile si zbaterile izvorate din noua [dar deja vechea]ta postura de mama atunci CONTINUA! Daca insa vreodata vei simti ca asta afecteaza oarecum valorile si prioritatile tale,sunt convinsa ca vei sti sa te opresti. {mama}

    1. Multumesc de feed-back 🙂

  6. Merci de articol. N-am fost, asa ca mi-a prins bine feedback-ul. L-am cautat pe Ilie si s-a intamplat ceva – mi-au dat lacrimile. Ilie nu spune nimic special, bine, pentru mine, la peste 30 de ani, dar se spune pe el. Si oamenii vor sa-ti spui adevarul, oricare ar fi acela. Odata spus ce ai in suflet, te recunosc si vin spre tine. N-am urmarit prea mult, ca sa emit o parere, doar m-am conectat la el. Calitatea, din punctul meu de vedere, este sa fii cu un pas inaintea celui care te urmareste, sa aiba ce lua de la tine. Daca esti la sute de ani lumina de el, nu se poate conecta cu tine, pentru ca vorbesti limbi straine.

    1. Multumesc, Adriana, pentru ca ai citit si ai comentat. Da, nu zic ca nu a avut motivele lui pentru care a prins la public, dar eu ma gandesc la acea plus valoare care ma astept sa ti-o aduca continutul din online si nu am gasit-o…sunt aproape 20 de ani intre noi, stiu, dar valoarea, calitatea nu ar trebui sa tina cont de ani…

  7. Vali Dobos says: Răspunde

    Felicitari, Alina!
    Din orice experienta ai ceva de invatat! Sa fii optimista , sa-ti continui nazuintele!
    Imi place foarte mult cum scrii!

    1. Multumesc mult pentru ca cititi si pentru apreciere! 🙂 Da, a fost o experienta, ca oricare alta 🙂

Lasă un răspuns