Evadare gurmandă

Pentru că în week-end bunicii ne-au făcut o vizită fulger, noi, în loc să ne supărăm, am chiuit de bucurie și ne-am furișat repejor către Street Food Festival. Doar noi doi, fără zână, căci escapada de cu o seară înainte, în trei, tot la festivalul menționat, a fost una poticnită, cu transpirații nu numai de la căldura de afară, dar mai ales de la căratul în brațe și cu pofte ostoite doar de la miros.

Așa că am profitat imediat ce ni s-a oferit prilejul. A durat puțin până ne-am relaxat și am devenit conștienți de unicitatea șansei.

Oare am luat sticluța cu apă? Am scutec de schimb? I-am luat pălăria de soare?  

au fost câteva din întrebările pe care mi le-am pus în gând înainte să mă pișc de braț ca mintea mea să proceseze pe deplin că am ieșit în oraș doar în doi. Eu și el.

Ce ți-e și cu obișnuința asta! Curată pacoste, uneori!

O dată ajunși, ne-a fost brusc mult mai ușor să uităm de tot restul, în afară de prezentul delicios, colorat și relaxant.

Am făcut mai multe ocoluri ale incintei, căci gheretele cu bunătăți erau numeroase, iar oferta lor extrem de variată și arătoasă. Probabil de la aglomerație, dar și de la ineditul conjuncturii, foamea noastră a dispărut și am decis să îi dăm timp să reapară, continuându-ne promenada, admirând și adulmecând prada. Pardon, prăzile.

– Ce să mâncăm? Ce ți-ar plăcea? mi-am întrebat consortul

– Nu știu, oferta este atât de mare, încât devine dificil de ales, mi-a spus

– Un burger? am sugerat, știind că că are papile „burgerofile”

– Hmm, nu cred. Când atât de mulți burgeri se bat, câștigă altceva, a adăugat el.

Oferta impresionantă de burgeri nu era o piedică pentru cozile formate aproape la fiecare tonetă care oferea așa ceva. Din contră…dar pe noi ne-a deturnat. Ne-am continuat cuminți adulmecatul complice și leneș.

 

Ne-am lăsat convinși în cele din urmă, de un sățios burritos de pui, eu și de o porție dolofană de cartofi dacici în unt, el. Am ajutat digestia apoi cu un fresh de grape-fruit, care și-a făcut bine treaba, căci la puțină vreme distanță de la consumarea lui, ne gândeam deja la desert. Altă provocare, una dulce acum.

Nițel obosiți deja, am cugetat mai puțin și am decis mai repede. Mai exact, asupra unei porții generoase de pancakes cu fructe, pe care am partajat-o frățește, ca între soți.

Molatici, ne-am așezat pe gazonul ars de soare și, sorbind dintr-un pahar de prosecco, ne-am lăsat transportați de atmosfera semi-flower-power, semi-festival european-contemporan-ultra civilizat.

 

Am remarcat, cu burțile pline de data aceasta, nu numai

  • diversitatea uluitoare a ofertei, care ne dăduse bătăi de cap mai devreme, dar și calitatea ei, a ingredientelor, a prezentării și a serviciilor aferente.
  • oamenii frumoși care se perindau agale prin fața ochilor noștri…
  • media de vârstă ceva mai echilibrată…se pare că în ultimul timp, Clujul nu mai este doar al studenților dornici mai mereu de entertainment, ci este și al părinților sau bunicilor lor, sau, tot mai mult, al turiștilor.

„Cu siguranță că piața mâncării stradale este una exigentă, cu o concurență înverșunată, care îi obligă pe actori să se reinventeze de la un eveniment la altul, pesemne.”

am cugetat alene.

Una peste alta, am petrecut o jumătate de după-amiază foarte cool, fără să fim nevoiți să alergăm non stop după zână, să purtăm polemici toddlerești sau să ne întoarcem către casă cu o bună parte din haine pătate.

Se pare ca nu ne-a rămas mâncare printre dinți

Nu am mai zăbovit mult, căci ni s-a făcut dor exact de mica persoană la care fac referire mai sus și am dat fuga acasă să o scăldăm într-o baie de pupici.

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să le dați mai departe și să apreciați pagina de facebook a blogului.

2 Comentarii

  1. Papile bugerofile? Hmmm, cred ca mai cunosc pe cineva care „sufera” de boala asta :). Noi n-am ajuns din pacate la acest festival, dar m-am bucurat sa citesc articolul tau!

    1. Multumesc! Asa e cu burgerii astia :))

Lasă un răspuns