E-lactancia, medicul sau intuiția personală?

De curând, pe fond de epuizare, am făcut o infecție urinară pe care nu am sesizat-o la început, mai apoi, am ignorat-o, iar mai apoi am ajuns cu ea (pe lângă Maia și soț) la medic, într-un soi de urgență.

Am beneficiat, fără să aștept prea mult pe hol, de un consult din partea unui medic spcialist, pe care l-a deranjat faptul că, la 2 ani, fetița mea mai primește lapte matern și, că, în consecință, el are o dificultate în a prescrie un tratament eficient pentru diagnosticul sesizat.

Trăiesc într-un oraș civilizat din multe puncte de vedere și beneficiez de aceste forme de civilizație deseori. Rareori am fost agresată vizual, verbal sau în vreun alt mod din cauza faptului că alăptez, sau, mai specific, că alăptez un copil trecut de-acum de perioada de bebelușie.

Nu m-am considerat agresată de medic, dar am simțit un ușor disconfort, am simțit că suntem în discordanță de opinii în această privință. Atât. În cele din urmă, după o scurta și nesângeroasă stoarcere de creieri în scopul de a găsi medicamentul nemilos cu starea mea de slăbiciune, dar blând cu pruncul încă hrănit (și) la sân (mai degrabă cu multă tandrețe decât cu lapte propriu-zis, deși nici acesta nu ar fi de neglijat), m-am ales cu o rețetă cu care să dau fuga la farmacie și să procur cele prescrise. Iar apoi să le consum, evident, conform schemei de tratament.

Printre recomandări, se afla un antibiotic, presupus a fi din categoria celor permise în alăptare. Sau cel puțin așa am crezut, că doar anamneza a fost specifică, la subiect.

Doar că o dată ajunsă acasă, am constatat, printr-o simplă citire a prospectului, că antibioticul cu pricina este total contraindicat în alăptare și am decis să nu îl iau, atâta vreme cât nu aveam de gând să purced la o înțărcare bruscă, de pe o zi pe alta. L-am verificat și pe E-lactancia, unde era cotat cu un risc foarte mic, am consultat și alte păreri, presupus mai avizate, dar concluzia mi-a aparținut și ea a fost să nu îl iau.

Din fericire, sub tratamentul nonantibiotic, starea mea de sănătate s-a ameliorat treptat, așa că am lăsat baltă și investigațiile referitoare la medicamentul cu pricina.

Doar că la câteva zile distanță, cu rezultatul analizei în mână, nu am avut nici curajul și nici tragerea de inimă să mă întorc la același medic și m-am orientat, mai bine informată, de data aceasta, către un altul.

Clujul este un oraș în care poți să ai parte de medici specialiști foarte buni, cu puțin noroc și intuiția trează.

Al doilea medic vizitat s-a dovedit ceea ce trebuia să fie, adică un om empatic, cu respectul la el și pe deasupra, nu mai puțin important, cu temele făcute. Mi-a spus foarte clar nu numai că am făcut bine că nu am luat acel antibiotic, în calitate de mamă care alăptează, dar mi-a explicat și DE CE nu trebuie luat în aceste condiții.

„Nolicinul poate grăbi osificarea cartilajelor la copiii alăptați (dacă mama ia acest medicament) sau, altfel spus, copilul poate rămâne pitic.”

A fost prima dată când am primit o explicație atât de clară în raport cu un anume medicament în alăptare. Dar a fost exact ce aveam nevoie, ca să îmi întărească convingerea că temerile mele nu au fost inutile, că am făcut bine ezitând și luând în final o decizie personală. De a refuza un anume tratament cu care nu mă simțeam confortabil în acel moment și de a consulta o a doua opinie avizată, pe lângă alte opinii nu neapărat specializate, dar care îmi inspirau încredere.

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături, cu îngrijorarea și încurajarea lor sau cu un ajutor mai specific: mamei mele, soțului, familie întregi, de fapt, lui Viki (pentru recomandarea prețioasă pe care mi-a făcut-o), Mariei (pentru încurajarea de a nu întrerupe alăptarea și pentru propunerea de tratament alternativ), medicilor vizitați, căci de la ambii am învățat câte ceva.

Am mai învățat că E-lactancia oferă doar un indiciu aproximativ și că, cel mai probabil, un medic bun ar trebui să aibă ultimul cuvânt.

Una peste alta, cum totul este bine când se termină cu bine și când se mai și învață câte ceva din cele petrecute, concluzia personală a fost următoarea: ideal este să apelezi la un specialist bun (în opinia mea un specialist bun=un specialist priceput+un om de calitate), să consulți alte păreri în care ai încredere, dar să îți întrebi și intuiția. Iar apoi să decizi, împăcat că ai avut la dispoziție și ai fructificat toate sursele și resursele necesare.

 

6 Comentarii

  1. Silvia says: Răspunde

    In aceeasi situatie ma aflu si eu acum 🙁 …stau cu Nolicin-ul in fata, dar nu il iau.
    Din pacate ma simt rau de marti si am luat No-spa si Urisan. Ma poti ajuta cu tratamentul urmat, nonantibiotic ? Multumesc !

    1. Am luat Nospa, Urinal Akut si Biseptol si a fost din ce in ce mai bine. Sanatate multa iti doresc si spor la alaptat!

  2. In urma cu cativa ani, luam orice medicamente mi se prescriau. Nu mai ceream o a doua opinie, nu ma interesam despre efectele nedorite. Azi, lucrurile stau diferit pentru ca am constientizat si eu la ce riscuri ne expunem. Experienta ta imi confirma ca trebuie sa verificam, sa cerem o a doua opinie! Foarte educativ!

    1. Asa este, devenim mult mai responsabile pentru propria persoana si a celor dragi, o data cu timpul.

  3. Ana maria ivan says: Răspunde

    Foarte interesant articolul!

    1. Multumesc!

Lasă un răspuns