Autonomia copilului se tratează cu relaxarea părintelui

Este seară târziu și sunt obosită. Ziua care tocmai rămâne în urmă a fost una plină. Maia este plângăcioasă, căci resimte și ea oboseala adunată în propriul corp, dar și pe a mea. Nici tati nu este mai odihnit, nici nu are cum, după o zi obișnuită de muncă.

Ea refuză cu obstinație să urmeze rutina serii, nu vrea nici schimbat de scutec, nu vrea nici spălat pe dinți. Și nici lectură liniștitoare. Probabil simte energia potrivnică din aer și reacționează așa cum se pricepe la cei 2 anișori neîmpliniți, în semn de apărare.

Eu privesc neputincioasă ceasul și conchid că ora de culcare a fost demult depășită, așa că REacționez în consecință. O iau  pe sus în încercarea de a o schimba în pijama. Ea protestează, se zbate, nu acceptă că va fi schimbată împotriva voinței ei, cu toate că i-am cerut permisiunea și i-am făcut și declarația de intenție. Fără succes. Îmi pierd răbdarea și o schimb totuși, dar fără să fi obținut cooperare.

Un prim obiectiv îndeplinit, dar o fetiță a cărei demnitate este lezată. Mititica noastră vrea, la cei nici 2 ani, autonomie. Pe care și-o revendică cum se pricepe, anarhic, haotic și zgomotos. Și probabil pentru că nu o face diplomatic, nu o primește. Doar probabil, căci nu par să observ altceva pe moment, decât că am bifat (măcar) primul pas din programul premergător somului.

Dar eșecul nu o face să renunțe, căci la următoarea propunere din rutina serii, spălatul dinților, din nou arată opoziție. NU dorește să fie spălată pe dinți. Pur și simplu nu vrea. Protestează și se luptă cu adulții care o încolțesc numai-numai să mai facă un pas către mult așteptata liniște. Eu sunt cât pe ce să sar din nou calea negocierilor pașnice și cu miză win-win, când tatăl, cu ultimele rămășițe de răbdare și blândețe, renunță la ideea fixă de a o spăla contra cronometru. Mă anunță din priviri că preia el frâiele situației și trece la treabă. Adică se relaxează. Anulează presiunea timpului și se așază pe marginea ringului, așteptând să fie invitat la dans de către zâna lui.

Ceea ce se și întamplă, micuța simte instantaneu schimbarea de poziție și se relaxează și ea. Nu mai este defensivă, căci nu mai are motive. Adultul de lânga ea nu-i mai este potrivnic, este din nou de aceeași parte a fileului.  Așa că acum (se) joacă în echipa. În joc se pot face de toate, inclusiv lucruri serioase, cum ar fi spălatul pe dinți. Fără împotrivire, fără păcăleală, doar cu joc și joacă. Și încă ceva în plus, nu doar adulți mulțumiți, dar si demnitate intactă a puiului de om.

Mai târziu, în ton cu opoziția serii, refuză să fie introdusă în sacul de dormit, așa cum doarme noaptea deja de multă vreme. Este o rutină, dar în seara asta nu are chef să o respecte. Pare chiar indignată că pricepem atât de greu că acum se comportă diferit.

Eu am mari dificultăți să accept schimbarea realității din partea ei. Îi va fi frig, se va dezveli dacă va fi acoperită doar cu păturica, așa cum dorește în mod expres.

In cele din urma, renunțăm (amândoi) la ideea fixă și o lăsăm pe mica protestatară să doarmă așa cum vrea, doar acoperită. Un grad în plus în cameră va rezolva ipotetica problemă a drobului (pardon, a dezvelitului).

Ufff, ce seara grea! Doar pentru că micuța a avut îndrăzneala să aibă propria voce de data aceasta. A dorit să-și manifeste autonomia. Pentru părinți a fost o bulversare de rutină, dar s-au oprit la timp din inerția care i-ar fi ghidat să îi forțeze mâna, că doar sunt părinți și dispun de autoritate, la nevoie.