Acum câtva timp, după ce am devenit mamă, m-am gândit care ar fi calitățile absolut necesare pentru a fi o mamă bună. Îmi amintesc că am găsit atunci și găsesc și acum, că blândețea este una dintre acestea.
BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. Bun, blajin; (despre fapte, sentimente) care exprimă bunătate. ♦(Despre oameni) Care este omenos, pașnic, prietenos; blajin. Care se poartă cu bunătate, are un caracter bun (și pașnic). (sursa dexonline.ro)
Nu sunt sigură dacă am în sânge, moștenită, blândețea necesară unei mame, dar nu sunt nici la polul opus.
Blând ≠ aspru, avan, sever, crunt, drastic, dur, nemilos, rău, răutăcios, fricos, sălbatic, sperios (sursa dexonline.ro)
Așa că mă văd nevoită să lucrez la acest aspect, nu doar în calitate de mamă. Dintotdeauna blândețea mi s-a părut foarte sexy, așa cum răutatea mi s-a părut respingătoare (la propriu).
Un copil, ca să evolueze, să crească, să se maturizeze, are nevoie de balans în ceea ce primește
M-am mai liniștit un pic din punctul de vedere al blândeții mele incerte, când am avut revelația (via Oana Moraru) că un copil, ca să evolueze, să crească, să se maturizeze, are nevoie de balans în ceea ce primește. Dacă este tratat cu blândețe în majoritatea cazurilor, dar se mai întâmplă ocazional (și se întâmplă, inevitabil) să aibă contact cu răutatea, de exemplu, este departe de a fi o tragedie. Este mai degrabă exact ce are nevoie copilul ca să integreze mai bine ambele concepte și situații, să învețe (cu ajutorul adulților din preajma sa) cum să le gestioneze, să-și formeze vocea interioară care îl va ajuta toată viața să mai meargă o stație, după fiecare gară.
Așa cum ziua este formată din lumină și întuneric (și este perfectă ziua în ambivalența ei, nu ne-o închipuim altfel), tot astfel, viața se compune din bine-rău, frumos-urât, puțin-mult, veselie-tristețe. Iar binele, frumosul și toate celelalte concepte pe care le percepem pozitive, au această valoare doar prin prisma opuselor lor.
Prin urmare, să ne relaxăm, înainte de orice altceva, atunci când adoratul nostru copil tocmai este tratat aspru (este agresat verbal, de exemplu) de către un coleg la grădiniță/școală sau atunci când chiar noi, părinții, suntem pe cale să explodăm față de el.
Știu că nu e simplu să NU intervii în disputele copilului, eu deocamdată nu am fost pusă în situație, decât la nivel superficial și îmi dă mâna să dau sfaturi din zona teoretică :). Voi reveni la subiect cu experiența nostră practică, până atunci mă puteți beșteli :).
Singurul teren arabil și cultivabil suntem chiar noi
Pe de altă parte, eu, ca părinte pot cel mult să lucrez asupra mea, acolo unde am lipsuri. Pot să-mi cultiv blândețea, răbdarea, empatia sau alte astfel de calități bune pe lângă casa omului. Singurul teren arabil și cultivabil suntem chiar noi. Și mai pot, ceea ce mi se pare cel puțin la fel de important, să mă relaxez și să evit lamentările dacă, în viața care de fapt îi aparține, copilul MEU cunoaște deopotrivă și tonul ridicat, și insulta, și polemica. Pentru că oricum le va cunoaște. Dar spre și la maturitate nu își va mai avea părinții aproape, care se presupune că sunt în măsură să îl ajute să le înțeleagă, să le abordeze și să se definească în raport cu ele.
Știu, e o mare bătălie între a înțelege că al tău copil are propria viață, cu propriile experiențe, bune și mai puțin bune, și tendința de a-l considera chiar și la 50 de ani, un copil.
Dar fiecare generație s-a năcut ca să se desprindă de cea anterioară, îmi repet asta mereu și mereu. (și tot nu e suficient :)).
Ideea este simplă: putem să lucrăm DOAR asupra noastră. Nici măcar asupra copiilor noștri nu avem mână liberă. Îi GHIDĂM doar, cum știm noi mai bine, prin lumea asta nebună și mare.
Și pentru că mai toți știm că avem încă mult de muncă la noi, dar nu ne iese mereu, îmi permit să recomand unul dintre specialiștii domeniului, care ne-ar putea ajuta.
Este vorba despre Dr. Laura Markham, care vine pentru a doua oară la București, în data de 13 mai. Laura Markham este doctor in psihologie, autor si fondator al ahaparenting.com, autor al cărților „Părinți liniștiți, copii fericiți” și „Părinți liniștiți, frați fericiți”.
Conferința va avea loc la RIN Grand Hotel București, iar programul este următorul:
-
Cum să devii un părinte blând (orele 10.00-13.00)
-
Cum să crești un copil inteligent emoțional (orele 14.30-17.00)
Biletele și alte informații în legătură cu acest eveniment se găsesc aici.
urmăresc blogul Laurei de un milion de ani și nici nu-mi imaginam că va veni vreodată aici.
Nu-i asa ca avem infinie resurse de calitate la dispozitie?
Este ceva ce a spus Oana într-unul dintre seminarii care a rămas cu mine – Sunte generația de părinți care vrea să-și facă copiii fericiți. Din perspectiva asta, orice răutate, împunsătură, șicană, lovitură, este prea mult și poate să zdruncine acea fericire pe care ne chinuim să o obținem pentru ei. Când, de fapt, ceea ce putem face este să-i lăsăm să-și trăiască viața și am văzut pe pielea mea, că asta este încercarea adevărată.
Asa e, este si cea mai grea in acelasi timp
Ma astept ca lumea in care va creste micuta mea sa fie una in care va gasi frecvent pe strada oameni actori (care au urmat inca din copilarie cursuri de actorie, care manipuleaza in mod natural limbajul non verbal), oameni fara chip (educati de mici ca ei sunt cei mai importanti in viata si unicul rol in viata al celorlalti este sa le indeplineasca neconditionat dorintele) si oameni (cei care au fost educati in spiritul omeniei). Drept pentru care eu ma consider responsabil ca sa o invat sa-i deosebeasca si cum sa se comporte cu fiecare dintre ei.
Da, ideal este sa ii pregatim cam pentru toate scenariile, pe cat ne sta in putinta si stiinta 🙂