Comoara de la bunici sau cărțile copilăriei

Sărbătorile le-am petrecut la bunici.

Tare ne-am mai bucurat de preparate proaspete gătite de mama, de gustul, mirosul și nostalgia regiunii natale și de izul tradițiilor locale de Paște.

Atât cât ne-a permis zâna, căci, de exemplu, la Înviere nu am ajuns. De ce? Pentru că aici slujba are loc în noaptea de sâmbătă spre duminică, începând de la orele 12.00. Vreme la care zâna doarme (cu foarte mici excepții). Și cum somnul ei este atât de prețios, nu doar pentru ea, ci și pentru noi, părinții, dar și pentru că a doua zi de dimineață aveam să mergem după ouă – tradiție locală respectată din generație în generație – am renunțat la cea mai importantă slujbă bisericească din an, nu fără sentimentul că pierd ceva important (pentru mine).

Dar am depășit momentul, căci ziua de Paște avea să fie una reușită. Și chiar a fost. Zâna a colindat, împreună cu noi, câteva case, de la care s-a întors încântată și energizată (a ajutat-o și frigul de afară), cu ouă roșii în traistă. Și cu legenda lor, stocată cu siguranță undeva în căpșorul ei frumos, chiar dacă nouă, adulților, ni s-a părut dificil de procesat de niște neuroni atât de fragezi.

Totul a decurs bine de sărbători…dar am mai rămas aici câteva zile și ce a urmat a fost cel puțin la fel de interesant ca sărbătoarea în sine :).

Nu, nu mai prelungesc suspansul: am găsit o comoară! Unde? Păi unde altundeva decât în biblioteca bunicilor?

Cum vremea răcoroasă nu ne-a prea încurajat la plimbare și explorare afară, am primit permisiunea să călătorim înăuntru, la căldurică, folosindu-ne de cărțile din bibliotecă. Nu că noi nu am fi venit cu bagajul plin cu preferatele noastre, dar cred că deja comoara ascunsă își exercita puterea de atracție…

Și iată ce am găsit:

• Jucării, de Agnia Barto

O carte pentru bebe, cu versuri adorabile, de care am fost fascinată în copilarie, doar că a ajuns la mine cam târziu, mult după perioada mea de bebelușie. Chiar și așa, am răsfoit-o și citit-o de nenumărate ori. Eram absolut sedusă de capetele personajelor, care puteau fi rotite. Se pare că au fost atât de rotite, încât unele lipsesc sau sunt serios deteriorate. Dar asta doar pentru că a fost foarte iubită :).

• Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, de Tudor George

Altă carte foarte iubită și intens studiată de către mine și soră-mea.  Cu versuri hazlii cu omonime, o găsesc ideală pentru dezvoltarea vocabularului copiilor, cu o plajă mare de adresabilitate, ca vârstă.

• Zece harapi, zece căței, zece mâțe, de Tudor Arghezi

Îmi amintesc că stilul polițienesc al acestei cărți m-a furat în repetate rânduri. Din nou versuri, perfect rânduite, în genul Arghezi.  Iar ilustrațiile sunt gingașe și pline de candoare. M-am bucurat tare că am mai dat peste o carte cu rime, sunt preferatele nostre 🙂 (aici am spus de ce).

După cum se observă, cartea a fost folosită și pentru colorat 🙂

• Albinița sau fetița care zbura deasupra orașului, de Silvia Chițimia

Tot rime, un pic mai lungi și mai întortocheate, numai bune de delectat (și) părinții. Personal, copil fiind, mi-o amintesc ca pe o carte greoaie, un pic bizară. Cu siguranță m-ar fi ajutat  atunci o discuție cu cineva pe marginea lecturii, ca să îmi limpezesc imaginea cu care aveam să rămân. Mă bucur, din nou, că am ocazia să o redescopăr și să o percep cu mintea de acum.

• Heidi à la ferme

O carte în franceză (pentru că avem în familie vorbitori nativi de limbă franceză), apărută în bibliotecă datorită nepoților mai mari. Textul plin de poveste și ilustrațiile extrem de blânde fac din ea o carte seducătoare, pentru orice vârstă.

• Unde fugim de acasă, de Marin Sorescu

Nu am beneficiat de ea în copilărie, din păcate. Este o ediție nouă (2013), achiziționată pentru nepoții mai mari, un fel de proză în versuri, în genialul stil al lui Sorescu. O recomand familiei întregi, musai de citit!

• A opta povestire fără titlu, de Silvia Marinescu

Datorită acestei cărți (cumpărată de sora mea pentru ai ei copii), am descoperit o scriitoare tânără care este și o bloggeriță simpatică în același timp, dar și o ilustratoare originală și îndrăzneață (Loreta Isac). Carte numai bună de plonjat într-un univers fantezist fascinant, după prea mult, rutinier și obositor real cotidian.

Voi cu ce comori v-ați delectat în vacanța de Paște?

Dacă v-a plăcut comoara noastră sau articolul, vă invit să apreciați pagina de FB a blogului.