Cum stimulăm inteligența muzicală a fetiței noastre (0-2 ani)

Tatăl – om tehnic cu fine înclinații artistice (în timpul personal cântă la pian iar în cel petrecut cu zâna, îi vorbește în versuri). Aspiră să cânte într-un cor bizantin.

Mama – nu cine știe ce veleități muzicale, dar în liceu a fost racolată în cor, fără să creeze disonanță. Acum scrie : )

Bunica din partea mamei – deținătoare de ambitus de soprană, voce apreciată și ea în corul colectivului de dascăli din vremuri acum ușor apuse.

Alte date despre partea artistică din genealogia familiei nu am.

Am însă o mică dovadă că genele familiei s-au îmbinat ele cum-necum de a rezultat o fetiță sprințară, cu chef neostoit de dans (țopăială), de cântat și de ascultat cântările altora, vocale sau instrumentale. Sau versurile din cărți sau din imaginația interlocutorului.

Probabil a contat și faptul că în timpul sarcinii fredonam des melodii și ascultam la fel de des muzică. Dar cumva invitând-o și pe ea să asculte, adică o făceam părtașă la audiție. Făceam audiții în doi sau trei (când era și soțul de față).

Ca bebe, a adormit deseori liniștită de sunete de ploaie sau de zgomotul hotei, așa-zisele sunete albe.

Nu împlinise încă un an și micuța își contorsiona trupușorul mai ceva ca piticul din Twin Peaks, dar în varianta adorabilă.

Apoi a prins de undeva ideea de balerină și a devenit una, încercând să stea într-un picior sau în celălalt, sau țopăind grațios la bară (canapea).

Are melodii preferate (cele vesele, în mare parte), la care ne atenționează ghiduș cu un zâmbet sau cu un deget ridicat și ochișorii mari. Dar și melodii pe care nu le apreciază sau chiar îi stârnesc amintiri dintr-o viață netrăită încă (decât poate de antecesori ai ei) sau senzații și emoții pe care nu le poate exprima decât prin lacrimi. Mai multe despre cum poate muzica să fie un alt fel de limbaj cunoscut de către bebeluși, chiar înainte ca aceștia să poată vorbi, găsiți aici.

Concluzia e simplă: avem o fetiță cu evidentă înclinație spre armonie sonoră și ritmică, așa că m-am gândit, după ce am observat asta, la cum aș putea să i-o sprijin și dezvolt. Este prematur să îi atribui inteligența muzicala ca tip dominant (mai multe despre teoria inteligențelor multiple se pot citi aici), dar cel puțin până în prezent a demonstrat că tare îi mai place să asculte muzică, să cânte și să dănțuiască.

Ce am făcut – concret – ca să mă ridic la înălțimea portativului ei imaginar? Iată mai jos:

  1. Ascultăm muzică oricând dorește, în special melodii pentru care are deja o preferință. Pe de altă parte, atunci când nu cere insistent ceva anume, încerc să variez și să ascultăm cât mai multe genuri, de la clasic, la muzică veche (această melodie se numără printre preferatele ei, în urma ascultării repetate a genericului unei emisiuni simpatice de la Itsy Bitsy) sau Rag (ne mai delectăm uneori cu Scot Joplin).

 

  • O încurajez să fredoneze melodiile care îi plac.

 

  • Fredonez și eu destul de des melodii, de regulă cu versuri, dar nu neapărat – când  o alăptez, îi schimb scutecul, la baie sau în diverse alte conjuncturi favorabile : ).

 

  • Soțul meu îi vorbește uneori în versuri, ceea ce mai încerc și eu câteodată, în funcție de inspirație (sau de lipsa ei).

 

  • Citim cărți cu versuri adecvate vârstei ei, pentru muzicalitatea lor.

 

  • Afară, în natură, îi atrag atenția asupra sunetelor – ciripit de păsări (fiecare specie ciripește diferit), lătrat de cățel, mieunat de pisică, avion/elicopter în zbor, motor de mașină, foșnet de vânt, claxon – de mașină (mică sau camion), motocicletă sau bicicletă etc.

 

  • Pentru că soțul meu cântă la pian, a avut și ea ocazia să asculte și chiar să apese pe clape și să observe ce sunete se creează astfel.

 

  • Una dintre puținele activități salvatoare la drum lung în mașină, este muzica (avem un anume play-list pe care avem grijă să nu îl uităm acasă), așa că profităm și de această oportunitate.

 

  • Participăm la ateliere muzicale aici și aici. Și suntem deschiși să le variem : ).

 

  • Răsfoim cu mare drag cărți muzicale (urmează un articol special despre acestea) sau cu sunete diverse, de instrumente muzicale, mașini, animale sau alte sunete din natură – apă curgătoare, sunet de ploaie.

 

  • Atunci când citim textul vreunei cărți și acesta ne sugerează sunete sau chiar cântece, le imit/fredonez și apoi o încurajez și pe ea să o facă.

 

  • Avem la dispoziție o gama destul de largă de jocuri-instrumente muzicale (flaut, muzicuță, xilofon, maracas, castaniete, tobe).

 

  • Am dansat și dansăm cu ea în brațe, ca să simtă ritmul.

 

Astea sunt activitățile pe care le facem noi cu plăcere și care au șanse mari să contribuie la stimularea înclinației naturale a fetiței noastre către muzică și ritm. Vouă ce alte activități muzicale vă ocupă timpul?

Dacă vă plac articolele mele sau le găsiți utile, vă invit să dați like paginii de Facebook.

20 Comentarii

  1. Cat de frumos! A mea e mai mult dansatoare. Buna ideea cu muzica clasica, in sarcina ascultam.
    Multumesc pentru articol!

    1. Si eu multumesc ca ai citit 🙂

  2. Bravo, bine faceti! 🙂 Iti spun din experienta, o sa vezi mai tarziu rezultatele

    1. Asa ma gandesc si eu, ca vreun efect trebuie sa aiba toatea astea 🙂

  3. Copilul meu a avut anul și instrumentul muzical. Nu s-a oprit la niciunul individual. A cântat într-o orchestră de clopoței 4 ani. Cântă în cor cu mare plăcere…
    Mama lui a fost pianistă ratată – 3 ani fără chef a făcut muzică și a renunțat.
    Mie acum îmi pare rău, dar atunci am fost fericită, așa că îmi dau seama că, dacă și copilul e fericit că a scăpat de muzică, are cu cine semăna (deși compune melodii 🙂
    Viața e ciudată, nu-ți dai seama ce va urma….

    1. Nici eu nu vreau sa fortez nota…doar experimentam 🙂 Vom vedea ce va mai fi 🙂

  4. Ce atmosfera frumoasa trebuie sa fie acolo la voi!
    Felicitări pentru tot ce faceți pentru a menține și a stimula talentul, o sa va mulțumească și ea mai târziu.

    1. Important e ca ne simtim bine, daca mai vin si rezultatele, e super! 🙂

  5. Micuta mea a mostenit darul cantatului de la sotie. Ea muzica clasica. Eu alte stiluri. Ea pian. Eu oale si linguri spre disperarea vecinilor. Ea are mama o fetita. Eu UTV – e postul ei preferat, dupa 2 – 3 melodii seara adoarme cu siguranta. Si uite asa am ajuns sa intru sub masa de rusine la o intalnire cu micutii cand ceilalti au inceput sa cante melodii specifice varstei si a mea a dat cu …. ooo, cocaina.

    Cantatul in masina este regula de baza. Vrem sa o cultivam putin cate putin ca o alternativa la telefon la drum lung. Imitam animale cunoscute – ne distram de ne doare burtile de ras. Imitam si radem. Microfonul l-am dus la bunici – e mai bine pentru toti. De mare ajutor mi-a fost tableta – a invatat melodiile preferate dupa poze si si le pune singura. Cand vrea. Si cat vrea. Spre deosebire de muzica pusa de noi la sistemul audio de la pc, pe tableta ea are controlul.

    In urma cu cateva saptamani am fost cu ea la un concert de muzica de camera. In timp ce domnul cu papion prezenta cine si ce urmeaza sa cante in sala se auzi glasul unei fetite … sa ințeapă muuuzica. Era fica-mea. Asa strigam noi prin casa cand vrem sa punem muzica sau sa se termine publicitatea.

    1. Foarte fain :)) Muzica prin toate mijloacele :))

  6. si la noi canta muzica aproape tot timpul ,desi , daca ma intreaba pe mine cineva as prefera linistea. dar cum nu m aintreaba nimeni si fiecare face dupa cum il taie cheful, eu fiind in minoritate, ma adaptez.
    copilul mare are ureche muzicala, a facut un pic de canto, acum asculta muzica moderna.
    copilul mic de un an si patru luni a inceput sa se prinda de unde vin ssunetele si da alarma cand vrea muzica.
    avem orga pe care a vrut sa invete cel mare dar careia i a consumat bateriile cel mic :))).
    o familie de melomani, ce sa mai.
    aaa, si sotul cum prinde tv ul cum pe muzica il fixeaza :)).
    eu insa m am indragostit de colectia de carti Povesti din Padurea muzicala pe care ti le recomand cu drag. luna asta se lanseaaza Enescu si hora razelor de soare. Sunt scrise de Cristina Andone. pentru cea mica vor fi minunate. si eu dansez cu nazdravanul meu in brațe si e tare distractiv.

    1. Foarte fain e si la voi 🙂 Am facut precomanda pentru toata colectia Cristinei, o astept cu mare curiozitate 🙂

  7. Cat de frumos este tot ceea ce faceti, va felicit! La noi lucrurile nu stau chiar asa dar muzica joaca un rol important. Diana canta la chitara chiar daca acum nu o mai atrage atat de mult (cum as vrea eu 🙂 ). In schimb observ ca retine usor si o aud cum fredoneaza tot ce-i place (inchisa in camera ei). Are muzica ei preferata iar de curand a trecut pe lista si Depeche Mode :). Stie sa citeasca niste partituri pe care eu una nu le inteleg insa nu prea are curaj sa cante.

    1. Multumim, Nicoleta 🙂 Voi sunteti deja la alt nivel, aveti progrese la activ 🙂 E fain ca stie sa cante la chitara, chiar daca acum nu ii mai place cat ai vrea tu, eu zic ca mai tarziu o sa ii foloseasca intr-un fel sau altul.

  8. Sanda says: Răspunde

    Muzica live poate fi percepută altfel decât ceea ce ascultați la radio sau in cărticele. Plus ca antrenează mai multe simțuri… Puteți încerca un concert in parc sau in biserica. Noi încercam deja un spectacol la Polivalenta, dupa Paști Pupam dansatorii!

    1. Multumim, Sanda! Inclusiv ca ai citit 🙂
      Cu muzica live inca nu am avut succes, chiar din contra, zgomotul prea mare a facut-o sa se sperie si sa planga…mai asteptam un pic 🙂

  9. Pe activităţile muzicale nu am insistat prea mult. Ascultăm muzică, dansăm, cântăm (mai mult eu ), însă nouă ne lipseşte complet înclinaţia muzicală :). În plus, am încercat să nu facem acasă aceleaşi activităţi pe care le face la creşă. Acolo au pe cineva specializat care se ocupă pe partea asta.

    1. Ce fac la cresa? Sunt curioasa 🙂
      Mersi ca ai citit! 🙂

  10. Ada says: Răspunde

    Multumim de idei. Si la noi muzica si dansul sunt la loc de cinste. Am incercat sa o stimulez, dar am pierdut niste momente, pe care acum le regret.

    1. Imi pare rau…dar poate ca se poate recupera, eu cred ca niciodata nu e prea tarziu daca e vointa si iubire…mersi ca ai citit 🙂

Lasă un răspuns