Război și pace…cu lâna

Pentru că iarna a plecat nu demult de prin târg, aștern pe hârtie virtuală, cât îmi sunt încă proaspete în minte faptele, gândurile și aventurile noastre hibernale, ce anume ne-a încălzit pe noi, nu numai la propriu, în gerosul anotimp.

Războiul cu lâna

Având în vedere temperaturile neprietenoase care ne-au dat insistent târcoale mai toată iarna, este lesne de înțeles de ce am căutat soluții călduroase, cât mai călduroase cu putință. Și nu a trebuit să căutăm prea mult ca să (re)descoperim miracolul pe care eu personal, nu l-am prea agreat în copilărie. Și nici nu l-am perceput altfel decât ca pe ceva înțepăcios. Pentru că bunica din partea tatei ne împletea (și ne mai împletește și acum, slava Domnului) iarna ciorapi din acest „miracol” și mai avea și pături groase (cerge) tot la fel de miraculoase. Atât de miraculoase, încât au reușit să mă transforme rapid în micul lor dușman, pentru simplul fapt că mă înțepau. Nu erau deloc plăcute pielii mele.

Așa că lâna, nesuferitul material care s-a tot încăpățânat să mă înțepe o bună parte din copilăria mea, până când i-am declarat război, a decăzut din grațiile-mi pretențioase o lungă perioadă de timp. Foarte lungă.

Reconcilierea cu lâna

L-am redescoperit iarna care tocmai ne-a părăsit. Era total schimbat :). Metamorfoză completă. Probabil și a mea, și a lui.

Materialul detestat în copilărie, lâna, a primit din partea mea ceea ce i se cuvenea: apropiere, cunoaștere, apreciere și respect.

M-am informat despre variatele proprietăți ale lânii merinos, alpaca sau ale cașmirului și am decis că cel mai confortabil aveam să ne simțim în plimbările nostre mai lungi sau mai scurte, folosindu-le. Așa că i-am făcut Maiei un mic stoc de haine din lână, pe care pielea ei le-a acceptat fără reacții neplăcute. Nu am neglijat nici straturile de la exterior, motiv pentru care vărzuța cu foi de lână care explora zăpada astă iarnă, a beneficiat de plimbări zilnice, săniuță, oameni de zăpadă și alte distracții polare, fără să sufere de frig și fără să fi avut nici măcar obișnuiții muci. Bineînțeles că am întregit stocul, astfel fel încât să ne bucurăm și noi, adulții, de așa minunății.

Artă lânoasă

În periplul nostru lânos, am descoperit două perechi de mâini care se pricep să scoată din lână ce este mai bun și mai frumos.

Pe și Alice Lopez și Kinga Kelemen le-am cunoscut la târgul Work at Home Moms de la Cluj, din decembrie 2016.

Kinga se ocupă cu croiala de hăinuțe pentru copii, din lână, folosind materiale cumpărate din magazine second-hand. Proces care intră în categoria upcycling, dovedind respect pentru mediu, pentru că refolosește materielele deja existente, nu contribuie la industria îmbrăcămintelor noi, iar lâna este biodegradabilă, spre deosebire de materialele sintetice.

De la Kinga am aflat noutăți la acea dată, pentru mine, despre lanolinizarea hainelor din lână, de exemplu, sau despre cum să îi îmbrăcăm pe copii în lână, nu numai iarna, dar și vara, în așa fel încât să îi maximizăm proprietățile, adică iarna să le fie (cât mai) cald, iar vara (cât mai) răcoare.

Am mai aflat și că lâna este un material antibacterian, că nu necesită spălări atât de dese ca alte materiale, fiind suficient să îl aerisești bine după fiecare purtare, de câteva ori, până la următoarea spălare. Dar și că el se cere îngrijit diferit, iubit și respectat pe măsura grijii pe care știe să o ofere.

Kinga face hăinuțe din lână pentru că iubește lâna, îi place să lucreze cu ea, să o facă (mai) accesibilă mamelor de puiuți lânoși și pentru că a ales să fie una din mamele stay-at-home din generația nouă, adică din cele care știu, vor și pot să se facă utile și acasă, dar și în societate, în felul lor unic, autentic.

Hăinuțele nostre așa au ieșit : )

Sursa foto: portofoliul Woollyimania

 

Standul lui Alice m-a lăsat fără cuvinte. Era plin de îngerași, zâne, globuri și alte minunății de sezon, realizate din lână. Foarte ingenioase, unice și complet originale. Ceea ce face Alice și una dintre cele 3 fiice ale sale, Sofia, se numește sculptură în lână. Sau filtuire. Și aproape că nu am cuvinte care să descrie operele de artă ale acestor doua fete minunate, așa că las fotografiile de mai jos, reprezentând o foarte mică parte din „portofoliul” lor, să vorbească de la sine.

Sursa foto: Portofoliul Sofia Lopez sculptură în lână

După cum se observă, galeria de mai sus surprinde și o parte din inspirația de primăvară a fetelor.

Vă invit să le vizitați în întregime și să vă dați voie simțurilor, uneori, să redescopere lumea din jur la noi dimensiuni.

8 Comentarii

  1. Ce frumos!
    Acum sa vina Craciunul, varianta mai :-). Lucrusoare minunate din lana sunt, temperaturi sunt, totul indeplinit 🙂

    1. Da, deja a (re)venit 🙂 dar parca nu mai vreeem :)))

  2. Raluca Loteanu says: Răspunde

    Au iesit foarte dragute hainele voastre din lana! Eu nu suportam hainele din lana cand eram mica, dar pentru Bogdan am descoperit lana merinos si m-am indragostit de ea. 🙂

    1. Merinosul l-am descoperit si eu recent si sunt deja fana 🙂

  3. Unde erai cand cautam in disperare haine de lana pt Sofi? . Este inalta si ii gasesc greu la copii. Multam pt pont.

    1. Cu drag :), tare ma bucur ca il gasesti util

  4. Irina says: Răspunde

    Am trăit ca și tine cu un dezgust pentru materialul lână, pe care îl asociam cu disconfort și mâncărimi , dar de curând am fost la un târg unde am aflat că părerea mea despre lână e eronată și hăinuțele din lână pentru copii îndeosebi sunt minunate.

    1. Exact, cam asta a fost si experienta mea 🙂 ma bucur ca ati redescoperit-o si voi

Lasă un răspuns