Preferatul meu, masajul

Pentru că eu sunt genul de mamă care are nevoie stringentă și de timp personal, încerc să îl obțin din când în când și să îl folosesc după placul meu. Iar placul meu se traduce prin câteva activități, nu multe, cum ar fi să scriu, să citesc, să mă plimb, să mă întâlnesc cu puținele dar bunele mele prietene, să fac un pic de yoga…  Dar ceea ce mă relaxează cel mai eficient și rapid, fără efort personal, este masajul.

Prima mea „maseuză” conștiincioasă a fost bunica din partea mamei. Copilul care eram pe vremea aceea o ruga seară de seară să îl „facă pe spate”, iar bunica răspundea cu niște mâini calde și pricepute, prompte mereu. În zilele noastre, bunica ar fi fost cu siguranță o maseuza foarte apreciată.

Mai târziu, mult mai târziu, rămânând fidelă dragostei din copilărie, am încercat relaxarea prin masaje și am constatat că funcționează, este exact ceea ce am nevoie de multe ori după o zi, saptămână sau perioadă mai solicitantă.

De când sunt mamă și alăptez, iar spatele meu are de suferit după nopțile contorsionate sau după plimbările presupuse a fi pe picioarele proprii majoritar (ale mele și ale Maiei, în egală măsură), dar care în realitate sunt doar pe picioarele mele majoritar, cu încă 11 kilograme adaos, masajul este luxul pe care e musai să mi-l permit.

Gyopar Vajda este kinetoterapeutul la care am ajuns întâmplător, dar la care nu mai vreau să renunț. Are mâini magice și este un om blând, calm și mereu orientat către clienții săi, pe care îi consideră „prietenii de la care are ce să învețe de fiecare dată”. Căldura și respectul pe care le arată natural, nemascat și necomercialm-au cucerit acum câțiva ani buni, motiv pentru care am renunțat să mai testez alte locații promițătoare de mult dorita relaxare prin masaj. S-a creat o relație, am rămas la Gyopi.

Acum, chiar dacă între timp distanța fizică dintre noi s-a mărit, tot pe ea o sun și tot la ea ajung, cu spatele meu suferind cu tot. Pentru că de la ea ies cu el mai vesel un pic, până la următoarea ședință. Și tot așa. Dar pe lângă spatele care iese câștigător de fiecare dată, eu, ca om, mă bucur să o întâlnesc, ca pe o prietenă din copilarie. Ne povestim una alteia ultimele noutăți din viețile noastre și trimit universului un mare mulțumesc că există acea persoană cu care simt că rezonez atât de bine. Primesc cu recunoștință din energia pozitiva pe care mi-o dă.

O recomand cu mare drag, este unul din puținii oameni care reușesc să-și păstreze vibrația înaltă față de clienți, astfel încât masajul pe care îl face nu este doar un răsfăț al simțurilor, ci uneori este și o ședință de psihoterapie printr-o confesiune greoaie care devine brusc ușoară sau din contră, printr-o tăcere confortabilă, pe care Gyopi știe să o asculte ca nimeni altcineva.

 

2 Comentarii

  1. A, ador masajul.
    Nu am pe cineva preferat, iar lucrul acesta este rău, pentru că, după cum ai spus, e nevoie de conexiune între cel masat și maseur.
    Mă bucur pentru tine, că ai metode prin care să te rupi de povară *mămiciei*.
    Cele care nu-și fac timp pentru ele, ajung să prindă pică pe copil pentru că le ține de la dezvoltare personală.
    Apoi ajung să se simtă vinovate să au astfel de sentimente față de copil.
    Un cerc vicios din care e mai bine să ieși, prin relaxare…

    1. Daa, abia astept sa mai merg, am rarit vizitele in ultima vreme, dar asa le savurez si mai bine :))

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.