În lunga-mi existență de până la Maia, am avut de multe ori fantezia, in zile ploioase ca cea de astazi, să mă strecor clandestin, in toiul zilei, sub vreo pătură călduroasă și să moțăi a somn…dar nu mi-am îndeplinit-o niciodată…astăzi în schimb, m-am așezat lângă micuță, la somnul ei de amiază și, în timp ce o priveam, am adormit…adânc. Nimeni și nimic nu a avut pâna la ea forța necesară de a mă determina să pun în practică o fantezie atât de… fantezistă.
Pfuuu, suferința e împărtășită… mă rog, era…
Bogdan al meu era cuminte – dormea de la ora 19 la 7 dimineața. Dar în timpul zilei niciun pic. De mic. Și eu aș fi moțăit măcar 10 minute…
Dacă adormeam, punea jucăriile pe mine și era cu mine, în visul meu.
Ador momentele acelea, când mă gândesc la ele…
Bucură-te de ele, de prezența ta în viața celei mici..
Trec așa de repede….
Toata lumea zice asta, asa ca strang din dinti, cand e greu tare si merg mai departe 🙂
Dar ce noroc pe capul tau sa-ti doarma baiatul atat…Maia doarme la amiaza, dar noaptea se trezeste de minim 5-6-7 ori si eu dorm cu ea inca…asa ca…
Și eu mă bucur de aceste momente delicios de relaxante!
Daa, sunt momente din gama „traieste clipa”