Mărunțica la 6 luni

 

Mărunțica noastră a împlinit astăzi la ora 10 a.m., o jumătate de an.

Îi doresc, ca orice mamă iremediabil îndrăgostită, să aibă o viață frumoasă, să fie o personă fericită, cu deplină încredere in sine, indiferent de rolurile pe care le va avea si dificultățile care îi vor ieși în cale.

Mă uit la ea de unde scriu: stă în leagăn și le vorbește cu năduf celor două maimuțe atârnate. Pare că le spune că azi este o zi specială pentru ea, că s-a făcut bebelușă mare de-acum, că nu mai e așa mărunți. Si chiar așa este.

Mărunțica noastră este …mare :). Și e frumoasă..tare frumoasă. Cu toate că nu seamănă izbitor cu vreunul dintre părinți, a luat fizic ce a fost mai frumos de la fiecare și zău că încerc să fiu obiectivă :). Dar dincolo de frumusețea exterioară, Mărunțica este un bebeluș iubit, purtat, respectat, ascultat, urmărit si însoțit îndeaproape în șirul de achiziții pe care le face zilnic. Toate acestea vor face din ea un copil și – mai tarziu – un om frumos și pe interior.

 

Printre calitățile pe care mi-ar plăcea ca Mărunțica să le dezvolte treptat, pe primul loc este încrederea în sine. Mi se pare cea mai importantă dintre toate. Și cea mai puțin încurajată la generația mea sau cele apropiate de a mea. Dar cea mai de nădejde. Ca mantaua la vreme rea. Iar pentru asta, am eu mai întâi încredere în ea.

 

Am avut încredere in micuța mea că va ști cum să se descurce cu suptul chiar din primele ei zile de viață și așa a fost.

Pe lângă demersurile care țineau de mine în ce privește alăptatul, cum sunt așezarea corectă la sân, alăptarea cât mai frecventă, Mărunțica s-a dovedit o colaboratoare foarte pricepută și s-a deprins repede cu îndeletnicirea cu pricina. Ba mai mult, pâna când a făcut 6 săptămâni a refuzat definitiv suplimentul de lapte praf pe care i-l ofeream, din teama de a nu se hrăni suficient. Știu, veți zice că în cazul acesta nu i-am oferit incredere 100% și poate ca așa este, dar ca mămică pentru prima dată, am învațat și învăț înca din mers cum să mă port și ce să simt sau fac în raport cu bebelușa mea.

Apoi am avut încredere în ea că va alege cea mai potrivită metodă de plimbat si așa a fost, din nou. A refuzat constant caruciorul și ne-am îndreptat firesc, amândouă, către un wrap, apoi un marsupiu care ne țineau și ne țin încă aproape una de cealalta, în plimbările noastre afară, de cel puțin 1 ora, chiar și pe vreme de iarnă. În plus, marsupiul îl folosește cu success și tăticul ;).

 

Apoi, cu câteva zile înainte ca Mărunțica să facă 6 luni, m-am hotărât să-i ofer încrederea mea totală și în ce privește diversificarea. Cred că se va descurca foarte bine să manânce mâncare solidă, imitându-și părinții , bunicii sau alți adulți cu care va lua masa, fără să fim nevoiți să mărunțim toată mâncarea sau să cumpărăm mâncare specială. Așa cum s-a descurcat să se hrănească din primele ei zile, tot așa o va face si de la 6 luni încolo. Tot ce are nevoie este încredere din partea adulților care o înconjoară și alternative sănătoase la dispoziție. Și respect.

 

La mulți ani, scumpa mea! Ești cel mai iubit bebeluș!

 

Lasă un răspuns